A FES'TE San Parde è n’addòre, nu suone, na voce, nu llucche de vóve, mille chelure, nu palpate de córe. Nu suònne, na nes’talgie pe chi s’ta lentane, na voje de remenì pe revedé via Cluenzie, a chiazze, a Cattédràle. Nu salute Nu bngiorno, na bónasère, na s’trette de mane. S. Parde è pure S. Premiane 25.05.2010 A FES'TE DE SAN PARDE Cuanne è u mèse de magge, e magge è u mèse chiù bbèlle, nu paese miie è fe’ste. A ddòre du ‘hiene te éntre dente nsieme e quille de cagge. A tèrra prene ze prepare e partorì, géraneie e ròse ngòppe i ballecune ca campane che sòne e s’devallune. A ggènte è tutte chiù cuentènte, u sòle ze chemènze e fa sentì, u cigne cante e ze reschiare, ze resèntene a bande e i prime spare. Tènne chiù voje de cantà i campane. Cavezune curte, camicia spentate, uajù che ze preparane a prima chemeniòne avete, èppène sbocciate, cu prime penziere p’a mòre. E ognune i vé a ueliie du gelate. Ze chemènze cu Paleie pe San Premiane pe fenì che San Parde fe’sta particolare.