IIE VELÉSSE DEVENDA' SINECHE
Iie velésse devendà sineche pe fà nu menemènte é u puorche Scine é u puorche l'anemale che sacrifeche a vita siie pe fà campà i cres’tiane U puorche ne canósce a vecchiaie pecché campe scì e no n'anne nen té u tiempe d'èttaccarse u padròne pecché da nu memènte e n'ate quis’te u fa fóre Nen spreche niente pecché magne tutte e tutte rènne sfamanne a fame E' n'anemale sante che sa sule dà A nzogne, u larde, a ventresche, a nnòje, a savecicce, u vreccuelare, a spalle, u presutte, u salame a sepresciate, i setele, a ventrecine u sanguenacce, u magnarine Té sfamave e mèntre té sfamave te recreiave Ieve u re da case prime e dope c'avève campate ècche pecché da ogne parte ce velésse nu menemènte ca còde érreceleiate a vócche póche póche raperte cu musse avezate cóme e cuande cu rurù, rurù te velève dice scine tu, tu, proprie tu. 1978 La voglia di diventare sindaco per rendere omaggio all’animale più generoso per eccellenza, il maiale, un tempo un vero re della casa,